Un om între... (n)oi

Umoristul cu pricina,
Diletant cum e de fel,
Dacă vine-n Bucovina,
Râd și oile de el.

Nu-l primiți în Bucovina!

Un umorist, la trup “balșoi”,
Dotat cu-o muză surdo-mută,
Când vrea să scrie poante noi,
Le fură sau le împrumută.

„Fair play” cu aleșii noștri

Dotați cu simțul de umor,
Chiar de-am ajuns flămânzi și goi,
Făcut-am haz pe seama lor...
Dar și ei fac... „mișto” de noi.


Noi, (h)umoriștii...

În Bucovina, plai de dor,
Venim, spre-a noastră veselire;
Și dacă nu găsim Humor,
Îl căutăm la... Mănăstire.


Aluzie subtilă

Spre Mănăstire, dacă zbor,
Am scopuri conturate clar:
Să iau o Gură de Humor
Și o guriță de... Primar.