Stropi de ploaie brăzdează fereastra
precum hașuri în grafit pe o pânză
o pânză ce pare opera unui cioclu nevropat
ori a nefericitului care adună din stația de autobuz
chiștoacele aruncate de trecători
ducându-le conștincios la coșul de gunoi
azi a lipsit la apel
colțul lui de lume e pustiu
ca să zugrăvești orașul în dimineața asta
n-ai nevoie de acuarele ori vopsele
căci până și cupola cea nouă a bisericii
a îmbrăcat straie de doliu
iar crucea-i pare brațul unui înecat
agățat în ochiul unui năvod
ce amenință să ne sufoce până la ultimul.