când Dumnezeu a spus A fi lumină
nu se născuse zilei noastre Iadul
se-mbrățișau culoarea și cu fadul
și nu era o lume, s-aibă vină.
divinu-a dus sub lut de om răsadul
i-a smuls o coastă, soață să-i devină
dar amăgiți de jalnica jivină
puneau în brâu al Raiului tot jadul

Exodul moarte de fecior tot caină,
Adam și Eva au primit pedeapsă,
dar fără crimă-mbrac aceeași haină.
te chem tot atingându-te pe coapsă
fiirea ta mă frige, ca de taină
făcând în cărnuri dintre noi sinapsă