pereții ei pulsează
vene cu morfina altor timpuri
când mi se lipea gloria pe tălpi și nu știam
dacă merg sau plutesc
în nobila casă
am decretat starea de urgență a verbului a fi
am iubit
sub straturi de pudră devenisem femeie
acum
în nobila casă
pe pervazul ferestrei își țin de urât două peruci
cu ele mi-am trăit naufragiul
am urât
cearșafurile albe
citatele din Borges
lecția despre libertate și vid
lumea să țină minte
când voi întoarce obrazul celălalt
să fie prin preajmă