SITA


Toate celule îmi trec prin sita măruntă a timpului,
fără bocitoare, cu misiunile îndeplinite,
modeste, tăcute făcătoare de minuni.
Grădină fertilă mi-e trupul
în care complicate biotipuri
cresc, se iubesc, se luptă, se nimicesc.
Demonul agoniei așteaptă recolta,
cu mâna lopată, să împartă eroicele micimi
rămase neînvinse, cernute prin ultima sită
cu un singur ochi, de mărimea mea.