pe coasta de deal în vechea pășune săracă
vălurită acum de omăt măceșul sălbatic
solitară tufă de ghimpi arată vederii
arse de ger bobițele roșii
tari și cărnoase fructe-ale verii

singuratic sub promoroacă se visează-nflorit
în zumzet de-albine sub soarele cald
cu toate că știe înșelător iar va fi
trecătorul pospai al iubirii

dar va fi iar o vară sărutate
luate de vânt petalele-i rozalb vor muri
cu ele în gând își va crește și ocroti
noile fructe până s-or înroși

ce dacă de ele se vor feri să le guste
până și păsările cerului
el speră că într-o zi o mână le va culege
știind că în ele leacul își va găsi...