la început am fost doar eu
eram singur și gol
umblam desculÈ›
și mă jucam cu petalele norilor
nu m-a interesat niciodată
cât e ceasul
de ce soarele se culcă
la ore matinale
după chefuri prelungi
cu stelele gemene
fugite din galaxia lor

ieri
ai apărut și tu
am fost doi
ne îmbrăcam cu flori de nufăr
și alergam să culegem staminele
aprinse-n zori
ne-am cumpărat ceasuri
să nu întârziem la masă
când ne invita soarele
sfios să mai chefuiască
cu stelele navetiste
de prin alte galaxii

azi
au apărut ceilalți
suntem la fel de goi ca-n prima zi
nu mai umblăm desculți
avem bocanci cu ținte de metal
și dansăm călcându-ne pe picioare
câteodată strivim
și flori
și nori
și ceasurile pe care le-am cumpărat
să nu întârziem la dineurile oficiale
soarele are febră mare
riscă să facă explozie solară
și să provoace tsunami

ce bine a fost când eram doi
și sorbeam râurile izvorâte
din adâncul unei primăveri eterne
apoi îmbrăcați în flori de nufăr
culegeam roua din suspinele dimineții

aș da timpul înapoi
chiar dac-am strivi
în picioare secundele
și primăvara eternă
să fim numai noi
îmbrăcați în flori de nufăr
să păstram petalele norilor
și dineurile cu soarele
doar pentru amândoi

Doamne
ce bine-ar fi
să ne plămădești din nou