Cum e izvor pe creastă în cuarțul de feldspat,
Chiar de ploi nu-l adapă și nu ține zăpadă
Și, cum de nu-s din fier, pe-o scoarță-s agățat
De un magnet străfund… ce și de ocean e radă?

Și, soarele de înalță și floarea-i și copaci,
Cum nu se pierd apoi în spațiul ce tânjesc,
Iar luna de pe cer, ’n genunchi de rugi îi faci,
Cum naște flux și-ar cere oceanele… ce cresc?

Ciudat, cum de se poate să fie atâta apă
Ce acoperă uscat și omul nu-i un pește…
El, ce domină lume È™i solu’ încet ’l îngroapă,
Nu știe că-n rotund, tot se… rostogolește?
07.02.2014