Ne-am împletit sufletele într-un dans febril
până când băteau doar în doi,
până când sufletul meu nu mai locuia doar in mine
sau al tău doar in tine.
Și acum inimile se plimbă în sacru,
miros florile bucuriei,
și ascultă un cânt luminos.
Nu le vedem, dar știm că sunt acolo-
se iubesc în pacea lor, se topesc în dorința lor,
și nu se știe care al cui e.
Iar noi ne plimbăm prin lume căutând acel loc
în care sufletele ne așteaptă
tăcute.