cine ești am strigat la mine de pe mal
cine ești
despărțea cu o singură silabă
apa vieții de ieri de apa vieții de mâine și o blestema
să mucegăiască să se rupă la mijloc
de azi
amară era apa aducătoare
de pietre
câți dumnezei crezi că are un os mi-a răspuns
cercetându-mi sângele până dincolo
de viermi
dacă n-ai fi atât de fragil probabil
te-ar fi mâncat munții așteptând cu răbdare să le crească
durata de moarte
nu mai scoate ochiul
din ochi
nu vezi că ești prada înțelesului ocolit de îngeri
durere
că sunt din bucățile tale care nu
ți-au mai trebuit

am secat trecând prin lacrima lui amară și mama nu m-a mai născut
pe mine