...

Erai atât de degajat la început, de ast' am vrut
să îmi arăți și mie cum, mi-ai arătat.
Iar eu te-am învățat să fii nebun.

...

Îmi amintesc că mai târziu am îndrăznit
puțin de tot să-insinuez că la sfârșit
eu voi fi ăla degajat,
ce vei rămâne tu rămâne de văzut.
(Nebun.)

...

Acum că ne sfârșim într-un sfârșit,
mă duc la locul meu cu ochii printre gratii mi se scurg.

Tu ești un degajat de fericit, pe când
eu am înnebunit de două ori și douăzeci de mii de ori
mai mult.