„andrei îmi adulmecă tâmpla până adorm
iar copilul din mine se dă pe vârful nasului său
în loc de tobogan.
am reușit să râd inodor.

un fir de femeie îmi poartă carcasa
înainte de a intra în război cu sinele care dă cu mine de toți pereții.
andrei îmi păstrează resturile
învelite în folie de aluminiu pentru mai târziu.

andrei mă pupă prea mult
îmi lasă bilețele sărate la care nu-i răspunde nimeni
ca orice rugăciune către dumnezeu.

încă îl confund cu cineva la care am ținut
însă dragostea asta
are șanse mari să concureze la locul doi.

simt zilnic o povară pe spate.
doi bărbați diferiți își lasă toată greutatea peste mine
și împart o piatră funerară cu inscripția
cel pe care l-am iubit și cel care mă mai iubea.
dintr-un ou kinder o boală nedescoperită se întreabă cine are să devină.

de abia când mi se face dor realizez cât de moale e de fapt craniul unui om.
lansez câte o bombă nucleară cu fiecare clipit
ca să îndulcesc limonada mamei.

tot ce era real până acum se usucă într-un buchet disperat de trandafiri.
cred că m-am îndrăgostit de altcineva
și o să îmi dau prima întâlnire cu el la priveghiul lui andrei.

dacă îmi vine să plâng înseamnă că ar fi fost de acord să fim de față.
oricum nimeni nu o să mă mai poată iubi
mai mult decât mă doare acum.”