Plâng copacii toți din parc,
țipă noaptea și nu mai tac.

Plâng copiii când merg la scoală,
se tem de teme ca de boală.

Plâng norii de singurătate,
se simt lipsiți de însemnătate.

Plânge lună fără soare,
nu mai e nimeni să o apere.

Plânge sufletul de inimă rea
și-i piere încet nemurirea.