Cum mă pot numi, eu, floare?
Sunt lipsită de mireasmă și culoare.
Ele cresc și înfloresc,
înfrumusețând câmpul pitoresc,
iar eu murdăresc peisajul cu răutate
și omor fiecare bucurie în parte.
Eu, buruiană nedomesticită…
mai am pretenția să fiu iubită?
Spini fini am în privire,
demoni îmi umblă prin gândire,
otrăvesc lumea cu vorbe banale
și-mi arunc viitorul prin canale.

De ce m-a ales pe mine, ochiosul băiat
și m-a pus într-un vas, lângă pat?