Să-ți vezi nimicnicia și aripi să îți crească în același timp
pentru un altfel de zbor…
Să te dezbraci de patimi și să le-arunci în hău
pentru o altfel de îmbrățișare…
Să-ți scuturi praful de pe gene și ochii să-i deschizi încet
pentru o altfel de lumină…
Lumină ce arde și cîntă!

Să ai genunchii găuriți de răni și să ți se întindă o mînă
pentru a te ridica asemenea lui Pegas
În dans de fluturi să ți se preschimbe bocetul tăcut
În fașă de flori să-ți fie învelită tristețea hîdă...

Nouă puncte și un singur drum…