agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Au pied du grand chêne ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-06 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Seara, după ce se așează oftatul în piept și ochii pisicilor se fac mari, începe să-mi fie dor de mine, Celălalt, ca de un străin asupra căruia – vai! – ori de cîte ori se apropie, asmut cîinii. Nu mai înțeleg nimic. Viața – o plimbare pe picioroange inegale. Nu, n-am înnebunit. Uneori, trăiesc în trecut, aidoma unui bătrîn lup de mare ce plutește, resemnat, pe amintirea, din ce în ce mai palpabilă, a fostei sale corăbii. Totul mă neliniștește. Doar moartea mi-e soră de lapte! Îi îmblînzim împreună furia. Apoi ne despărțim un timp, eu rămîn singur – o realitate strecurată, brutal, în apele visului. Dar se apropie dimineața, cîntecul zornăie în cocoși. Mor. Mă regăsesc pe mine, Celălalt.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité