Toamna vine și destramă
Calmă, ruginit fuiorul
Þese veștedă maramă
Lin cum susură izvorul.

Suflă boare de răcoare
Cu sclipire argintie,
De pastel făuritoare
În nuanță arămie.

Cu iscusință de faur,
Îmblânzește și supune
Galben nasture de aur
Cald, plăcut până apune.

Duce în înalt cocorii
Să rotească-n în zori de zi,
Le arată calea, norii,
Calea către miazăzi.

Dirijează blând, agale
Încărcată de mister
Simfonii autumnale,
Un spectacol efemer.