Veni toamna, ce mă fac?
Cu frunze o să mă-mbrac!
Am doar izmene uzate,
De la gunoi procurate.
.
Dar nu asta e durerea,
Voi umbla schelet cu pielea;
Niciun cartof nu am strâns,
Traiul meu este de plâns.
.
Cămara răsună-a gol,
Și la ciorap niciun pol.
Fugind neamul șoricesc,
M-a mustrat că-l flămânzesc!
.
Că nu pot să strâng și eu,
Niscai brânză-s derbedeu
Care trândăvesc o vară,
Prin șanțuri zăcând de "boală".
.
Am și un dram de noroc,
Căci copiii, ghemotoc,
Se-ncălzesc unul pe altul,
Dorm pe jos și dorm de-a latul!
.
E comod jos, stau pe țoale,
Lângă vase, linguri, oale;
Noi, în dormitor gătim,
Ca să ne mai încălzim.
.
Unu-mi zice: "Brr, oroare,
Straie cu iz de mâncare!"
Care straie, a orbit,
Nu vede că-s dezgolit?
.
Nu-s destul un prost sărac,
Soacra îmi căzu pe cap,
Cu un scop precis, (ÃŽn fine!)
Să stea "detectiv" pe mine!
.
Noaptea-mi sfredelește capu',
Sforăie de crezi că-i dracu'!
Prichindeii fac puhoaie,
Iar eu miros ca o oaie!
.
ÃŽi trezesc cu greu din somn,
Să meargă la "tronul-domn",
Dar fiind mulți mititei,
Stând la rând...fac tot pe ei!
.
Nevastă-mea, cât un tanc,
Vrea amor, șoptește: -Franc!
De mine se-ncolăcește,
Un robot o mai urnește!
.
Icnesc, o pișc de picior,
Îi zic: - Nu-s Franc, puișor!
Degeaba, e "vrej lumesc",
Cată' să o giugiulesc!
.
Aprinsă muierea... Rea!
Iată de ce soacră-mea,
"Doarme" doar cu ochii vii,
Să nu mai facem copii.
.
Ce mă fac, uff, veni toamna,
Mi s-a rupt în dos izmana,
Nici provizii...copii, soacră,
Și o lene dulce-Sacră!