mă ții conectat la viață
prin săruturi ce nu-și au rostul
sortit nopții
mă mir în fiecare noapte
de existența ta lângă mine
frica există
curge ca o lavă din buzunarele timpului
că te vei îndepărta
suficient cât să nu te pot atinge
chiar azi
aici
dar tot destul de departe
degetele nu ni se mai unesc
pe ceașca de cafea fierbinte
și parcă
am vrea exteriorul dar fiecare
ieșind pe o altă ușă
ca un bețiv pe două cărări