Trăiesc.....
prin visele nopților senine
Pierdut în umbrele
naturilor pictate
Cerul pare zgâriat de
stele revărsate
Iar aștri sunt tăcuți
Lângă azurul lunii pline.

Nu am participanți
să îmi susțină,
Emoțile...!!!
Totul e mut în jurul meu,
nimeni nu poate să-mi exprime nopțile,
Pictate-n visul meu de
Dumnezeu.

Firele
umbrelor din nopțile târzii,
dispar ușor
cu a lor infinitate
Prin roua ierbii,
zorii..
se debarcă în grădini
prin flori prea miresmate
Pasc iarba udă cerbii.

Iar ochii-mi
sunt în zborul păsărilor cerești,
Ce îmi exprimă
viața prin răsărit de soare
O lacrimă
pe față mi-alunecă-n splendoare
Căzând din al meu vis
ce vrea să-l povestești.