agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Acest vis uitat în zorile gândului ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-06-21 | |
Când vreau să râd senin,
Râd cu boabe de orez aruncate pe sticlă. Le fac să sară de vreo câteva ori Și-apoi le rostogolesc lichid. Când vreau să hohotesc, Mă prind de mână cu vulcani în clocot și mă las azvârlit Până sus, sus, unde-mi trosnesc baierele cerului Și râsul curge lung din mine, Să spele pietrele pârâurilor nou-născute. Râd întru odihna fricii. Căci râsul e un animal de pradă Mare, puternic și fără milă de frumos. Lucește ca trupul de bărbat tânăr abia ieșit din mare, Cu diamante-n solzii crescuți pe șira spinării. Mă văd frumos când râd, Mă văd rotund, mă oglindesc în soare. Câteodată, însă, râsul e un animal mic și singur, Cu mișcări scurte, repetitive, hipnotice, Ce speră s-amorțească durerea care turbă-n lanț. O adulmecă și-o aude de departe Cum latră la luna ce se desprinde din albul ochilor Și-mi dansează salomeic în colțul genelor. Dar eu îmi despart singur capul de trup Și-l dăruiesc cu voioșie Pentru că eu, Când vreau să râd, râd.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate