albul hîrtiei neacoperit de cerneală e o iarnă grea, atomică...
mică
mi-e putința penelului și-atunci strig către Dumnezeu,
Doamne, unde să-l găsesc pe Eu...
cîteodată mă gîndesc de nu o fi plecat cu Luntrea
și sub frunte-a
rămas
doar jocul de-a coșmarul,
amarul
și un om maidanez de pază