Vântul șuieră pe-afară
Gândul de la mine zboară
Ca să i-o ia înainte
Vântului fără cuvinte

Dar vântul înfuriat
Că gândul l-a devansat
A lăsat deoparte mila
Și mi-a luat toată șindrila

De pe-acoperișul meu
Fiindcă gându-mi teleleu
A-ntrecut în zborul lui
Chiar turbarea vântului

Și de fiecare dată
Când vântu' începe să bată
Îmi rog gândul să rămână
Cu vântul să nu se pună

Fiindcă-n vâjâitul lui
Vântul ce zboară hai-hui
Iar îmi ia șindrila toată
Bată-l Dumnezeu să-l bată!