1.Ochiul moare.
stare de iubire,
ce seamănă a nemurire,
îndepărtează orice fericire:
-Plângi, copile!

2.Vocea moare.
parfumate flori de măr
miros din al tău păr;
parfumate flori de tei,
doar iubire poți sa bei...
plânge norul, de iubire,
se luminează de fericire,
a fost gras, s-a subțiat...
iubirea... tot a mai sperat...

3.Gândul moare.
și-un fir de rău -
te iubesc pe tine,
și-un fir de bine,
adânc pătruns in hău;
gândul meu te cheamă,
îi este frig;
este prizonier de alamă,
stau și strig.

4.Trupul moare.
cu lacrimi de plumb - plângi
iubirea... ce sublim...
cu sunete roșii - împingi
desparțirea... ce sublim...
trupul meu de cheamă
si tremură;
îi este dor si teamă,
cutremură...

5.Fericirea moare.
tot ce-i viu și nu
s-a născut dintr-o scânteie,
de-un verde albă cheie,
iubirea - nu?
dar întâi de ploaie,
sentiment de fiu de oaie,
mielul cu sufletul pur...
-Copile... te bucur!

6.Sufletul moare.
minciună - pentru fericire;
tristețe - pentru iubire;
ud, rece, negru și flori de gol,
sufletul vrea un ocol.

inima moare,
dar iubirea...
iubirea tot nu moare.