deschid mai întîi ochiul drept
apoi stîngul
parcă ar fi lipite pleoapele
cu rășină de ghete
din al doilea război mondial.
și asta numai dimineața devreme
înainte de a-mi pune șlapii
și a tropăi pe gresie
să-i trezesc.
o ceață cum ultimele clipe
ale dinozaurilor
după luni înghețate.
înțeleg viața
fluier o melodie comunistă.
anii asemeni dinozaurilor
tot mai grei.

se trezesc
hărmălaia dă sens.
pipăi în buzunarul jeanșilor
cheia mașinii.