Ce e bine, e știut de toată lumea.
- Și nu mă pot ascunde după deget -
Nu pot să mă prefac decât că ei au dreptate,
Că așa consider eu că se descoperă toate,
Iubindu-i pe toți și lăsându-i în libertate.

Dar oare tu când iubești și rănești,
Trântești uși, te pierzi în povești,
Þipi în pași repezi, fără să știi că ea te-aude,
- Sau că au auzit toți de când te lupți să răbufnești -
Fără să simți cum iese tot răul sau cum te prinde;
Tu, mai știi ce e bine?

Iar atunci ecoul devine vid într-o libertate soră cu moartea,
O cheie fără lacăt găsită parcă după ani și ani de căutări,
Timpul devine deșert al sufletului și parcă gata,
Toată iubirea se transformă în frustrări și remușcări..

Și atunci... Ce e bine? Ce știu toți?