ești irezistibila victimă
știu, căutam concepte
tu
ești cel mai neudat pământ
cel mai fertil ocean
prin rădăcinile mele
te-aș face una deșertul
una cu munții
până și când salvezi copiii
din flăcările iadului
ești plăpândă
faci clipita pleoapelor
vecină cu nemurirea
în tocuri în rochii
în tâmple
ai picioare
ai minuscule degete
care-ți cer iertare
ai glezne
care imploră salvarea
ai minuscule unghii
care te-mbie să le porți ca pe niște perle
brațele
te-mbie să le frângi ca pe niște vreascuri
buzele te-mbie să le sorbi
ca pe un sânge
ca pe o vină
sânii te îmbie
ca niște răni obraznice
ca niște fragi amari
obrazul te-mbie ca o pâine
pubisul, ca un trandafir
ești veșnica mea dezechilibrare
în tine m-aș pierde fără urme
ca-ntr-o pădure dintr-un basm cu împărați valahi
în tine în sfârșit m-aș preda
aș eșua
ca un corăbier alungat
în tine m-aș lăsa noapte de noapte
pradă celei mai amare nostalgii
m-aș lăsa cuprins în tine
de frigul dintre galaxii
în tine
stelele mor, negre, mă-nghit, luna
arde de nebună
în tine limbile, poeții
ard de vii
în tine
în sfârșit nu mai am zile ani
în tine
timpul s-a ascuns de Dumnezeu
în tine sensul are loc
în tine e cu-adevărat nimicul
în tine eu.