Îi răzbat vise printre moi, umedele pleoape,
De atâtea așteptări în umbre de dileme
Și inima-n bătăi stă nemișcând să crape
De atâta rece vânt ce-o suflă de o vreme.

I-e mâna un stâlp fragil bărbiei în fin tremur
Și degetele-i lungi se întind pe suflet clape
De-o muzică-n lin ”soul” în gândul numai murmur
Ce curge înfiorând unduietoare ape.

Se derulează film de-un clar de lumânare
Pe sfeșnicu’ aurit, se tremurând pe-o masă
Lângă un pachet de Kent și-o roză, doar o floare
Și amarul de cafea pe fața de mătasă.

Se simte încă acum căldura moale-n palmă
Și un miros discret de Farenheit transpiră
Într-un fundal de glas și spuma spartă-n halbă
De la terasa verii-n pădurea-n cânt de liră.

Un zâmbet strălucește de perle dintre buze
Și se confundă-n pânza de dalbul de zăpadă
Ce-a învins-o în lunecarea-i de sinuări confuze...
Și picat la picioare-i tot dragoste grămadă.

Și un bronz mustind atinge pe plaja caramel
Când ochi de cer răsar din genele aburinde
Iar nările respiră din valul alb, crenel...
Obrazul simte-un picur de-o lacrimă ce-ntinde...
07.02.2012