Se iubeau cu teamă
atât cât pieptul să-și arate jumătățile
câteva ierni să le ajungă căldura
cuvintelor oprite în loc
chiar atunci când mușcau unul din viața celuilalt

n-au putut iubi mai mult
cât să arunce egoismul în gropile orașului
de sub picioare

și treceau zilele
el intra cu spatele aplecat
iar ea trăgea perdelele de fiecare dată
ca și cum lumea întreagă i-ar fi știut
atât de vinovați
atât de trup și suflet
unul pentru altul

s-au adunat în frunzele nucilor
ploile și toată teama lor