clipa noastră de magie
stă acum pe un divan,
strânsă într-o cochilie
cu aromă de castan

curg scaieți și molii moarte,
pânze de păianjeni torc,
toamna asta a fost foarte
plină de ea și mă-ntorc

nu ai voie cu iubire
să cuprinzi un lan de grâu
se lovește-a lor simțire,
se cotează ca desfrâu

abandon la mare artă,
sinucideri la pătrat,
porumbel pe casa spartă
coptu'-s-a sub fân uscat

eu te rog: în pânza nopții
să nu mă mai ocolești,
să te-oprești în fața porții
și în ochi să mă privești...