Ne plimbăm de nebuni,
Printre oameni răi și buni,
Căutând sufletul pereche,
De care știm de la bătrâni.

Și în haotica căutare,
Parcă fără sens dar fără încetare,
Uităm să punem simpla întrebare
La care putem răspunde fiecare.

De ce oare orbește căutăm,
Ceea ce deja am găsit?
Și de ce cu ce avem nu ne mulțumim,
Când celălat totul ne-a oferit?

Suntem orbiți de perfecțiune,
Când totul aici e imperfect
Și ne plângem de a lui așteptare
Dar poate el să dea semne s-a săturat.