Gustă-mă, am gustul pământului, nu gândi
nu gândi
simte
sunt destule arome și sunete
sunt gesturi nedesăvârșite, sunt ezitări...
mușcă-mă ca pe un măr, nu-ți păsa că mă doare sau nu
nu gândi că tu lași amprenta dentară pe viața mea
absoare aerul acesta cu amânouă nările, este unicul aer
în care mă sufoc
trage din mine ca dintr-o țigară, știu că nu fumezi,
sau poate că pe ascuns
oricum nu te spun

ești foarte tânără, ești deranjant de tânără...

ești, - și-i bine... - tu nu știi ce-i bine și încă nu știi ce-i rău, eu, pământ, timp...

și de aceasta-ți spun
nu gândi, simte

o să vină o vreme
o să vină o vreme când gustul acesta al pământului
o să ți se pară scârbă
o să vină o vreme când eu
tu
sau oricine

nu va mai conta ce spune
gustul pământului o să caute alți oameni precum noi căutăm alte planete