Ninge cu picături, prin ploaie oameni numeri,
Și gândurile-mi se preling pe umbrela de pe umeri.
Dar rândurile curg frumos și ploaia arată toamna,
O îmbălsămează frumos, pământul e mai voios… aramă.

Secetă a fost, eu n-am simțit, dar ploaia e acum de folos,
Rândunelele se ascund de prisos, vara se lasă așteptată, frumos.
O salcie purtată de vânt, îmi ține de cald, rânduri de ciment îmi țin dos.
Purtat de melancolie, pășesc prin claie de picături, e ploaie și om frumos.

Și om frumos adună în papuci, rânduri de picături și prin batistă muci.
E toamnă, e senin după nori, e soare și-i vioi peisajul de basm, nuci
Prin adunătura asta de pământ murdar, își scaldă arama de frunze,
Și totul e de basm, când gândești la clipa aceasta efemeră cu parfum de roze.