Tâlharilor, vouă chiar nu vă pasă,
Că oamenii nu au ce pune pe masă,
Vouă nu vă este frică de nimic,
Aveți noroc, sunt mult prea pajnic.

Uitați-vă la țară cum zace acolo la pământ,
Uzine,fabrici,pământ, pe toate le-ați vândut,
Nu vă pasă de omul fără casă,
De-acești oameni necajiți, mie chiar îmi pasă.

Oameni fără suflet și onoare,
Mândria, țara, oamenii, nu sunt de vânzare,
Nu aveți dreptul să le cruțați destinul,
În voi fierbe neîncetat veninul.

O să plătiți pentru tot ce ați făcut,
Cum v-ați fi simțit, dacă și voi ați fi zăcut,
În mocirla în care meritați să trăiți,
Se vede că nu ați stat niciodată Biblia să o citiți.

N-ați stat să vedeți ce a făcut Dumnezeu pentru noi,
Nu vă pasă nici de religie, o aruncați la gunoi,
Păgânilor, o să vă pedepsească soarta,
Pentru voi raiul nu-și v-a deschide poarta.

Voi chiar nu știți că nu aveți ce lua cu voi,
Vă nașteți fără nimic și veți pleca tot goi,
Iertarea nu mai e o soluție, acum este târziu,
E noapte și e târziu, dar încă scriu.

Nu vă pasă de nimic,
De vă place sau nu, eu tot vă zic,
Nu meritați nici aerul să-l respirați
Nu sunteți ca noi, români adevărați.