să fi fost ceva mai chibzuit și
să-mi fi pus deoparte în tinerețea dintâi
câte un sunet măcar

din cântecul ciocârliei, din cântecul cucului, din fâlfâitul de aripă
al prigoriilor...

să-mi fi lipit de umăr câte o frunză
din pădurile mutate azi în factori de progres
câte un gest aproape isprăvit în asfințire
câte un colț de lacrimă de mamă
când am luat premiul cu coroniță, când mă pândea de după perdele
cum îmbrățișăm stângaci lângă poartă prima oară
o colegă dintr-a șasea
când am luat întâiul examen și ascunsa grijă a tatei mă însoțea ca un talisman...

pe toate le-am pierdut
...........................................
Să-mi fi pus deoparte viața
cine ar fi trăit-o cu atâtea erori
mai bine ca mine?