Stropi de noroi din roțile mașinilor
Ceața umedă spala turla catedralei
Îmi sorb cafeaua grăbit să prind
Sfârșitul zilei.
(ce frumoasă ești ,iubito ! )

.
Storc din piele ultimul te iubesc
Sunt gol acum…
Mai ușor cu un sentiment,
Mai greu cu o deziluzie
Si totuși
(ce frumoasă ești,iubito ! )


.
Mai desfă-ți și părul că ti-a crescut
Iar !
Și lăsă-mă să mă învelesc cu el !
M-a cuprins frigul postludiului
Și am pielea găină…
Tremur iar
Dar
(ce frumoasă ești,iubito! )


.
Mai moare câte un zeu în noi
Doborât de gripa spaniolă,
Și încă o piatră astupă urma lui Hermes
În plumburiul norului care ma sufocă ;
Cad pescărușii îngreunați de ploaie
Dar…
(Ce frumoasă ești,iubito ! )


.
Am ochii larg închiși spre tine.
Desenez cu mintea gândurile tale,
Amestecându-le cu pietrele din munte,
Le dau numele tău
Și gândesc iar
(ce frumoasă ești,iubito ! )