Tu, femeie, tu-preasfântă,
Pasăre cu-aripa frântă,
Val de mare înspumat,
-Cine ești? te-am întrebat.

Tu-mi răspunzi cu o privire,
Ce nu-ncape în gândire,
Că de veacuri, rînd de rînd,
Eștiș un vis, ori poate-un vînt...

Ori ești soare, ori un nor,
Ce-l acoperă ușor,
Vînt călduț de primăvară,
Ori sărut-ca prima oară.

Tu-preasfăntă, tu-femeie
Ai rămas ce-ai fost- o zee.
Dar mă-ntreb a cîta oară,
De ce-mi porți a mea povară?