Stai pe pace, o nimică,
E tot ceea ce-ți dorești,
Raportat la scara lumii,
Doar un punct în spațiu ești.

Îți închipui că prea multe
Ai dorințe pămîntești,
De-a iubi, să te iubească...
Vrei un semn că mai traiești.

Vine unul cu-o monedă,
Pentru ea e mult mai mult,
Decît tu cu-a-tale visuri,
Ce folos că ești mai cult!?

De-o iubești așa ca-n carte,
Las-o baltă, crezi că face?
Să mori zilnic zeci de ori,
Și să scrii că încă-ți place.

Minunată-i! O sculptură,
Dintre alea vechi, grecești,
De deschide a sa gură,
Þi-ai dori s-o mintuiești.

Dar nu-i pasă ei de tine,
Nici de strofele-ți stîngace,
Nopți în șir nu te mai suferi,
Sui în pat și dormi în pace.