Se scurge timpu-n picături de fum,
Fug orele, și-n goana lor nebună
Îmi pare un veac de când aștept să suni
Și telefonul strâns îl țin, în pumn,
Nu sună!

Se-adună clipele și-ajung la rând
Să-mi împletească-n gând o amintire,
De-atâtea ori am așteptat să suni,
Cu ochii plânși, cu suflet lud,
Uitând de mine!

De câte ori mai trebuie să pierd,
Ca inima-mi zurlie să-nțeleagă,
Și să-mi stârpească clar din conștient
Himere, spulberate-n evident.
Nu-ți pasă!

Și ce-aș putea să fac să te separ,
Când tu ești încrustat adânc în mine.
Cu fiecare suflu jalnic eu tresar,
Crezând că vii. Apoi aud un glas:
"Nu vine!"

Se sfarmă timpul mut și se topește gândul,
Nici n-am simțit când s-a crăpat de ziuă,
Mă-ntunec, strig, rog cerul și pământul
Să-mi spui măcar un " Rămas bun",
Adio!