N-a fost o himeră,
de copil m-au ocrotit nuferii
din lacul grețos unde se îneacă animalele,
nu-s nici supraom
ocrotit prin destin,
doar un salvat de nuferi de la moarte.

În irisul ochilor tăi,
gheare reci de stea polară
mă prind ca pe un somnambul.

Nu-s nici șovăielnic,
vinovat pentru iubiri amnezice
pradă trecerilor prin dezmăț.

În nopțile mele abstracte
stelele se hârjonesc pe acoperișuri
împreună cu luna,
intră pe ferestre
și-ți leagă la glezne
nuferi galbeni și albi.