În a mea viață de silvicultor...
Îmi apasă inima un dor,
Tot muncind m-am împiedicat de-un grad...
Voi sfârși cu viața de nomad.

O viață de slugă mi s-a ursit...
Codrul cu drag eu l-am slujit,
Muză mi-a fost și pâinea anilor,
Pădurea... cu foșnetul frunzelor.

Apar în zare cei cincizeci de ani...
Voi fi sărac, voi fi fără de bani,
Dar dacă tot va fi ca să slujesc,
Să slujesc Divinul... cât mai trăiesc!