eu sunt floarea crescută în urechea unui mânz
pentru mine copita se trezește dis de dimineață
și aleargă fără hamuri prin ogradă

caii
nu vorbesc niciodată despre mâine
nu-și fac planuri
ei doar adună povești din iarba cosită
le agață de gene de coamă
le ascultă întruna și le văd
până devin parte din răsucirea pământului
atunci se opresc voi oamenii le aduceți apă
unora li se face milă și beau
dar cei mai mulți în liniște se apleacă
atât de jos că eu
pot prinde rădăcină