1.
Eu sunt o mediocră
Elevă de liceu,
Dar prețuiesc lectura!
(Zău c-aș citi mereu!)
Așa, câteodată,
Compun și poezii,
Dar versu-i mediocru,
De carte de copii.
În proză scriu mai bine,
Dar...poate prea puțin;
De scriu eseuri lungi,
Mă ia și cu leșin.
De pe acum iertare,
Maestre, eu vă cer,
Căci am să vă strecor
Direct în ochi piper!

2.
În cartea de română
Cea nouă și frumoasă,
La noi,la prima mână,
Citind cu toți în clasă,
Găsit-am printre rânduri
O poezie care,
Îmi dete cefalee
Și stări de tulburare.
“O seară la operă”
Ea se intitulează,
Și prin bizareria-i
Cu totul ne șochează!

3.
Peisajul îndrăzneț
Cusut de-un curcubeu
Surprinde în splendoarea-i
Un minunat WC –u!
Tot pe acolo,parcă-n
Aceeași poezie,
Femeia-i ravagistă
În orice pizzerie
Și lumea dumneavoastră-i
Atâta de iubeață
Că n-are domnișoara
Decât mănuși de ață.
Iar părul mademoisellei
E-atât de răzvrătit,
Încât vă jur,maestre,
N-am înțeles nimic!
Eu sunt o realistă,
Detest și vorbăria,
Dar pot să vă asigur:
Iubesc biologia!
Și știu ce e aceea-
Centură pelviană!
Maestre,nu-i albastră
Și nici aeriană!
Problema dumneavoastră
În ce privește amorul
Șochează din păcate,
Din nou, auditoriul!
Femeia dumneavoastră,
Care-i “apetisantă”,
Îmi pare că-i o carne
Zvârlită-ntr-o găleată
Și pusă-n raft,de-a gata,
De dat pe datorie,
Precum stă tocătura
La o măcelărie!

4.
Văzând acestea toate,
Să mă scuzați,maestre,
Crezut-am că vederea
Îmi joacă numai feste!
Dar mers-am la control
Și-acum port ochelari,
Și totuși exprimarea-i
Venită din barbari.
Am stat și m-am gândit
Din nou la dumneavoastră,
Așa c-am dat o fugă
La biblioteca noastră.
Zărit-am printre rafturi
Un roșu cărticel,
Numit de dumneavoastră
Generic - un pixel.
Așa citit-am proza
Și m-am gândit mai bine.
În prima povestire
Găsitu-m-am pe mine.
Citit-am mai departe,
Cu gândul resetat
Și am găsit că scrieți
De-a dreptul minunat!

5.
Părerea mea, maestre,
Nu-i decît o părere.
Nu vreau să fie ofensă,
Și nici apreciere,
Dar dacă-n poezie
Suntem niște inculți,
Citind-o mi se pare
Că-n glod suntem desculți,
Iar eu,inculta,cred
Că vă târâți pe coate,
În proză dovediți
Realmente că se poate!

Eu arta o consider
Ca pe o datorie
Cu precădere pentru
Întreaga omenire.
Și dacă vreți,pe șleau,
Acum eu să vă zic,
Poemul dumneavoastră
Nu-nseamnă mai nimic!