în trupurile de metal de la periferie
aici nu spune nimeni o vorbă bună
deși căutăm cu disperare mâna unui prieten
muscătura unui maidanez
niște dovezi că încă mai trăim
că anonimatul nostru în salopetă albastră
nu ne-a devorat încă

ni se refuză cele mai simple gesturi
începutul unei rugăciuni
înțepenește pe buzele uscate
și destinatarul ei privește neputincios
împotmolit în noroiul câmpurilor kașube