Sorb din ceaiul melancoliei
trag fumuri de speranțe
decupez bijuterii pierdute
arunc în foc jucăriile stricate
Inima-mi zboară la tine

Cântăresc momente, clipe
împart fericirea la doi
din suflet îmi conturez destinul
aruncând rațiunea în neant
Inima-mi zboară la tine

Trandafiri îmi înfloresc în minte
prin vene îmi curge sânge roz
eman parfum de fericire
pașii-mi aleg singuri drumul...
Inima-mi zboară la tine

Merg cu speranța braț la braț
pășind din instinct peste găurile negre
privesc cu ochi de piatră
mediocritatea ce mă înconjoară
Inima-mi zboară la tine

Stau la taclale cu propriile-mi gânduri
ironia ne ține companie
zăresc la doi metri numai gropi în asfalt
în două secunde metamorfozate-n fluturi
Inima-mi zboară la tine

Singurătatea m-a îmbătrânit
organele nu-mi mai iubesc trupul
exteriorul încă îmi este complice
pentru că a citit în ochii mei antidotul
Inima-mi zboară la tine.