întotdeauna am vrut să spun ceva
... și uitam ce, apoi ...
cuvintele rotunde sau colțuroase
nu mai ajungeau pe buze ... nici de acolo în aer
spre timpanele cuiva ... sau aiurea ...
ci se rostogoleau nude ... între circumvoluțiuni ...


întodeauna am vrut să arăt ceva
... și uitam ce, apoi ...
gesturile arcuite ... sau cele aproape fără umbră
nu mai depașeau periferia trupului
pentru a impregna retina cuiva ... sau aiurea ...
... ele se cuibăreau organic, în tăcerea browniană ...


întotdeauna am vrut să spun ... și să arăt ceva
...și uitam ce, apoi...
multe cuvinte , gesturi ... trăiri ...
ajungeau, singure, acolo unde le era destinația ...
fără să le pot opri la sursă ... simțite ... gând ...
... ele se rasfrângeau pur și simplu ... existențial ...