Sunt un somnoros nedormit
care și-a pus obrazul
într-o noapte de ceară,
pictată pe un zid,
în varul decojit de pielea arsă.

În noaptea pe care întruna o despic
există numai ore de tăcere...
O femeie depresivă care fumează
și o mică fereastră închisă,
cu un geam spart
pe care iese fumul...

Cum niciodată nu te-ai prefăcut,
ți-am înghițit hapul
și când am izgonit răbdarea,
ne-am confruntat pe un teren viran
pe care cresc ciulinii.

Dintr-o împăturare de raze
am prins lumina pe un cadran,
cu ace care măsurau

cerul.