Dacă aș avea porumbei călători pe balcon
Þi-aș trimite zilnic unul printre șoimi
I-aș aștepta întoarcerea-n șopron
Sperând să mă dorești și să mă chemi.

Îți scriu din focul meu mesaje dulci în fum
Sperând că'n lumea ta le-adulmeci si le vezi
Văzându-le chemarea te vei opri din drum
Simțind că, de departe, mie doar tu-mi contezi

Chemarea mi-o cifrez în linii și în puncte
Sperând că telegraful din tine, funcționează
Cât să trimită în neant mesajele perfecte
Al celui adormit, dar care te visează.

Dar dincolo de toate ridic în noapte glasul
Strigând cât pot de tare, sperând să te conving
Să îți îndrepți din nou spre mine privirile și pasul
Lăsându'ma o clipă să simt și să te'ating.