În viața mea pe toate le- am iubit
Intens, ratat, emfatic, cabotin
Și am ajuns același mereu înzăpezit
Uitat și singur, de sfântul Valentin

Am căutat mereu iubirea de o viață
Dar viața mea pare că e prea scurtă
Așa că iar rămân o tragică paiață
Care jumate place, dar nimeni n-o ascultă

M-am disecat iubitelor, în strofe și în rime
Cu care am dorit doar să le dau binețe
Și să le iau de tot, la mine-n adâncime
În locul ce nu poate să simtă bătrânețe.

Urăsc că iarăși e sfântul Valentin
Tristețe reciclată în goală sărbătoare
Vă adresez de-aceea acest umil suspin
Iubitelor trecute, din inima-mi ce doare