Negură de fericire



În seara asta de iubire, când ochii-mi cad pe cer senin
Tot ce-mi doresc ar fi, iubite, în brațe calde să îți vin
Și-aș ațipi pe trupu-ți codru, ce rumenit s-a tolănit
Aș astupa prin viață goluri, ce de curent ne-ar fi ferit.

Te-aștept, întins pe plăpumioară, în negura de fericire
Și-ncerc să-ți prind în amintire, o corelare, potrivire...
Mi-e seară-n suflet când ți-e teamă, să mă atingi cu un sărut
Și n-aș risca să-ți sec amorul, cu lemne arse în trecut.

Mi te întorci spre alte uși, uitând să-mi lași cheia ieșirii
Și alte dogme tu apuci spre anecdota nemuririi...
Eu îți rămân printre priviri, o carte scrisă printre fapte
Și mă deschizi doar când trăiești, o amintire de departe.